In afaceri, increderea inseamna perspectiva ca partenerul sa se comporte conform celor patru principii ale integritatii: onestitatea, consideratia, responsabilitatea si transparenta.

Onestitatea nu mai este doar o problema de etica; ea a devenit si o problema economica. Daca vor sa se bucure de relatii bazate pe incredere cu angajatii, partenerii, clientii, actionarii si publicul, organizatiile trebuie sa comunice adevarul, exact si complet. Fara minciuni prin omisiune, fara confuzii datorate complexitatii.

Consideratia in afaceri, inseamna frecvent un schimb echitabil de beneficii sau dezavantaje pe care partile il vor realiza cu buna-credinta. Dar increderea presupune un respect autentic pentru interesele, dorintele sau sentimentele celorlalti si posibilitatea ca partile sa poata opera manifestand o bunavointa reciproca.

Responsabilitatea inseamna asumarea unor angajamente clare fata de partile interesate si respectarea acestora. Atat indivizil, cat si institutiile trebuie sa demonstreze ca si-au onorat angajamentele si ca si-au recunoscut promisiunile incalcate, find preferabil ca verificarea lor sa fie efectuata chiar de partile interesate sau de experti independenti din afara. Fara sa arunce responsabilitatea pe umeriì altora si fara sa se joace de- invinuirea reciproca.

Transparenta inseamna actiune la vedere, la lumina zilei. „Oare ce ascund?” este semnul unei transparente scazute care conduce la neincredere. Bineinteles, companile sunt perfect indreptatite sa aiba secrete comerciale si alte tipuri de informati asupra carora exista drepturi de propri etate. Dar, cand se pune problema informatiei pertinente pentru client, actionari, angajati si alte parti interesate, deschiderea activa este esentiala in vederea castigarii increderii. In loc sa se „imbrace” ca sa atraga succesul, corporatiile pot mai degraba sa se „dezbrace” pentru a avea succes.